Joi. 1 August 2019. Lisabona.

Ajung așa de fericită la hostel că îmi vine să îl pup pe puștiul de la recepție (bine, ajută și faptul că e super dulcel)… Unde mai pui că primesc și patul de jos…happy happy joy joy! 15 minute să mă refresh-uiesc și hai! 
Ii dau maps-ului o pauză și îmi las instictul să mă ducă spre Alfama. Hai să confirm totuși direcția cu un localnic… Ola, Alfama?… Ah, nu, nu cu metroul, pe jos… Da, știu că e muito longe dar e ok, vreau să merg… o oră, ok, nu mă grăbesc, deci pe aici? Muito obrigada…

O oră, yeah, right…mari puturoși portughezii aștia… 24 de minute mai târziu deja mă pierd prin labirintul colorat al Alfamei….zici că am aterizat într-un postcard…du un copil în Disneyland sau du-o pe Rox în Alfama…reacția e cam aceeași…simt că nu am destui ochi cu care să văd toate casele astea colorate, toate detaliile creionate… Imi vine să le ating pe fiecare în parte, să plec cu câte o bucățică din fiecare, să îmi colorez cu ele fiecare moment. 


Urc și cobor atât de multe străduțe că nici nu îmi mai dau seama dacă sunt în deal sau în vale. Intr-un final, stomacul îmi amintește că nu pot să supraviețuiesc doar cu aer și fericire așa că trebuie să fac o pauză. O bere rece și un orez cu caracatiță par să îl mulțumească. 
Iar labirint, iar străduțe, iar urc, iar cobor… E clar, mă plimb într-un tablou.
Dau de 3 spanioli cu care schimb 5 vorbe și aflu că sunt din Murcia, se plimbă prin toată Europa ca vagabonzii și trăiesc din muzică…ah, cântați? Păi, ia, hai…să auzim…în 2 minute se strânge lumea ca la urs în fața lor. Nu mă îndur să plec vreo 20 de minute dar într-un final îi las, și le dau și 5 euro să bea o bere din partea mea că tare mi-au încântat sufletul. 


Iar străduțe, iar urc, cobor, iar poze…iar băieți frumoși care cântă bine…hopa, asta e chiar cu dedicație…Roxanne, you don’t have to put on the red light…haha, d-asta era musai să ajung azi în Lisabona, right? 
Apusul mă prinde în Miradouro da Graça și îmi cam zice că e timpul să mă retrag pentru somn. 
Fascinantă Lisabona…..abia aștept să ne revedem luni! 
But for now…Algarve is calling.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *