Joi. 1 August 2019. Frankfurt.

“Roxana, right? … Yeah… Nobody thought you would make it”
Așa am fost întâmpinată la poarta A32 pe Terminalul 1 al aeroportului din Frankfurt după o goană de vreo 25 de minute a la Bridget Jones.
Short story long…din motive (oarecum) neelucidate, Taromul București-Frankfurt decolează cu o întârziere de 50 minute, scurtând la 45 de minute escala mea către Lisabona. Teoretic încă fără emoții, deși știu că trebuie să schimb terminalul și că aeroportul este o mini-metropolă în sine.
Cu chiu cu vai, Taromul sărută pământ nemțesc la 10.42, TAP-ul urmând să îl părăsească la 11.40 (Respiră, Rox, respiră…) 
Până ne învârte pe pistă, până ne oprește, până ne urcă în bus se face 10.57 ( Respiră, Rox, respiră…)
Oprește bus-ul în fața Terminalului 2 dar, în loc să deschidă ușile, întoarce și ne plimbă iar… (wtf?!?)…
11.01 Ajungem înapoi în fața Tarom-ului. What? Why? Ni se explică într-o engleză nemțească că a rămas un pasager în avion…o femeie beată pe care încă încearcă să o trezească cei din cabin crew. Aparent, ea a fost și cauza întârzierii decolării din București… Seriously?? (Respiră, Rox…my ass!!) Panică și nervi în bus, unde peste 100 de voci îi doresc tinerei de toate în cel puțin 4 limbi străine.
11.06 Se cedează presiunilor și plecăm într-un final fără Sleeping Beauty.
11.13 ajung la check-out după o alergare haotică de vreo 4 minute. Coadă aici ca la Mega Image-ul din Metropolis Center la oră de vârf. 
Imi calc pe suflet, îmi cer mii de scuze, tai coada, ajung la counter…frumos neamțul de pică dar cine are timp să îl admire?! For Terminal 1? I need to take the train… The what? De unde? Ah, ok, urc 2 etaje și găsesc acolo…ok, mă descurc, danke… Run, Rox, run!

11.18 urc in tren. Prima stație: gate C… Apoi gate B… Finally…gate A… Run, Rox, run!
11.24 ajung la security…repede jos rucsacul…nu, n-am lichide…nici electronice…nici droguri, nici pile…hai, hai repejor… Gate A32? Ah… E ultima? Aici e A1… Evident că e A1…da, da, știu ca s-a închis boardingul la 11.20 dar așa îmi place mie să alerg în timpul liber, danke… Run, Rox, run!!! A4…A8…A14…A20…jeeez…A24…A30…A(f…ing)32…
11.31 “Roxana, right?” … “Yeah…it’s me” … Nobody thought you would make it”….Yeah, right, nobody… Well…I did!!! That’s enough!

Lecția nr.1: nu e gata până nu e gata! It ain’t over till the fat lady sings 😉
Lecția nr.2: faceți sport, copii! Nu știți niciodată când vă e de folos. 
Bine am ajuns în Lisabona!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *