16 Noiembrie 2019. Kathmandu.
23.30 decolam din Otopeni cu ceva intarziere. Aparent a inghetat avionul si trebuie degivrata nava. E ok. Nu e graba. Ne asteapta o escala de 6 ore in Dubai, deci faceti ce e de facut!
Ce imi plac mie zborurile astea nocturne cand nici nu dorm, nici nu vad nimic pe geam, nici nu citesc. Nici macar filme nu ne dau amicii de la Fly Dubai. Noroc ca au scos byron si Kensington albume faine sa treaca timpul mai usor.
In Dubai ma asteapta un flat white grozav (love Costa) si o escala de 6h care dureaza o eternitate. Intr-un tarziu decolam de aici cu niste turbulente care ma fac sa imi revad toata viata in 10 minute si sa ii trimit Bunutului un sac de promisiuni, mai ceva ca astea pe care le trimite Veo electoratului in campanie.
Hai ca se linisteste treaba, se stabilizeaza pulsul, revine culoarea in obraji. Dupa un chicken lasagna la cutie parca imi vine inima la loc.
Ma uit pe geam in timp ce survolam Pakistanul si imi amintesc de ce sunt aici: Himalaya incepe sa se arate discret la inceput, parca ca e un peisaj selenar, dupa care din ce in ce mai accentuat. Hei, bine te-am gasit, minune a lumii! E bine! Sunt unde trebuie!
Aterizam in forta pe aeroportul din Kathmandu, un frate un pic mai mare al autohtonului Baneasa. Ne trebuie mai bine de o ora sa ne obtinem viza, sa trecem de formalitatile vamale si sa recuperam rucsacii, asa ca abia pe la 19.30 ne reperam ghidul si ne punem pe drum spre hotel.
Hehe, sucul ‘natural’ de mango (aka. Prigat) cu care suntem intampinate imi aminteste de Myanmar-ul de acum 4 ani. Oh, draga Asia, mi-a fost dor de tine!
Camera arata mai mult decat decent iar patul este teribil de ispititor dupa atata drum. Dar parca ar intra numai bine o cina traditionala inainte de somn.
Putin dupa ora 23 se stinge lumina de tot. Era si timpul, dupa 40h fara somn.
De maine incepe aventura.
Ioi ce bina arata mancarea aia traditionala! Have lots of fun!!!! :*