18 Noiembrie 2019. Bhaktapur.

La 7.30 suntem în picioare. Incă e lux, de mâine ne trezim la 6. După niște clătite cu miere și o tentativă de cafea la micul dejun, ne punem pe drum către Bhaktapur. Nu era în planul ințial, dar dacă tot avem timp, hai să o facem și pe asta, că nu sărăcim din 35$. Facem 12km într-o oră jumate. Valea Prahovei duminică seara, cu extra topping de praf. Parfum. De cum coborâm din mașină ne dăm seama că am facut o alegere grozavă venind în ‘locul devotaților’. Deși a fost distrus în proporție de 60% în urma cutremurului din 2015, orașul și-a păstrat un farmec deosebit și e înconjurat de o emoție aparte.
Ne pierdem vreo două ore în peisaj, vedem temple hinduse, ne camuflăm printre niște șoricei haioși în uniforme și furăm câteva poze cu ei. După ce mergem în piața ‘de ceramică’ și vedem cum se fac diverse obiecte, ne retragem pe un acoperiș să mâncăm prânzul. Pe acoperișul greșit, aparent. Mâncarea lasă de dorit, servirea și mai și, Silvia nici măcar nu își primește porția comandată și, ca bonus, se fac că uită să ne aducă restul. Trecem peste aceste mici detalii că nah, doar suntem în vacanță, am venit să ne simțim bine.
Măcar găsim cafea bună în orășelul asta, ceea ce face să merite și mai tare drumul până aici.
Intoarse în Kathmandu, dăm o fugă în Garden of dreams, locul unde vedem primii copaci de când suntem în Nepal. Chiar că de vis. Facem o mini-panaramă acolo, cât să se simtă că au invadat 4 românce teritoriul și să ne țină minte.
Surpriza serii vine de la ghidul nostru care ne invită la o cină tradițională, cu mâncare nepaleză, tradiții și dansuri specifice. Moooamă, nebunie! Hm.. Cine o plătește? Faci tu cinste? Pfuai, grozav! Bueno…faci tu cinste pe banii noștri, dar e ok. Hai să ne veselim.
Toate bune și frumoase. Până ne comăndam noi o bere Everest, deja încep să roiască ospătarii ca muștele în jurul nostru: începem cu vin de orez (mai degrabă o palincă de-a noastră), ceva cartofi copți și floricele în loc de aperitiv, după care urmează celebrele lor ‘momos’, și, evident, ‘dal bhat’ cu pui și porc. Un deliciuuu! Mai un cântec, mai un dans, frumos, monșer, ne place.
Restaurantul se aglomerează la maxim așa că suntem rugate să ne terminăm berile pe terasă. Sure, nicio problemă. Ah, și nota de plată? Hm.. Păi, e plătită deja. Ah, noi trebuie să plătim doar băuturile, ok, corect așa. Cât? 600 rupii o bere…hm…5$. Ok, ieri a fost mai ieftină, dar fie. Cum nu iese nota, că am pus fiecare mai mult decât a consumat? Ahhh, încă 10% bacșișul, musai. Ok, hai încă 60 rupii fiecare. Cum? Tot nu se strânge nota? Păi, am dat deja consumația, plus 10% fiecare. Say what? Incă 13% taxe? Adică 740 rupii o bere? Adică 7$? Băi, băiatule, nici la Paris nu dau atât pe o bere. Ok, ok, dar puteai să ne spui de la început și vedeam eu dacă o mai luam sau nu. Eiiii, da, chiar cred că nu ai știut. Mno, asta e! When in Kathmandu…
Eh, well…e vacanță, hai să o lăsăm așa cum a picat și să nu plece nimeni supărat…că de mâine abia începe distracția.