Fug de tine.
O văd de ceva timp pe oriunde sunt. Nu știu de ce, dar îmi dă o stare teribil de proastă. Are ceva care mă face să o resping. E o tristețe în privirea ei care mă face să o iau la fugă. Pare teribil de speriată. Si este foarte slabă. Nu doar fizic. Da, fizic e evident că e slabă, dar e mai mult de atât. Pare genul ăla de bleagă pe care o poate fraieri oricine. Clar nu e genul meu. Nu îmi place de ea. Nu o vreau lângă mine. Si totuși văd că de o perioadă destul de lungă nu pot să scap de ea.
Hei, care e treaba? Ne cunoaștem de undeva? Da, da, cu tine vorbesc. Nu încerca să fugi. E ok, vreau doar să vorbim. Simt că mă urmărești de ceva vreme și vreau doar să știu dacă mi se pare mie. OK, deci nu am luat-o razna de tot. Ne cunoaștem de undeva? Tu mă cunoști de mult pe mine? Ciudat, nu îmi amintesc să te fi văzut înainte de izolare. Pe unde stai? Peste tot? Cum adică? Ești copilul străzii? Nu ai o casă a ta? Un loc al tău? Ai, dar nu îți mai place să stai acolo de ceva timp. De ce? Ei, nah, pentru că are pereți? Well…flash news…orice casă are pereți, sau cel putin așa ar trebui. Nu te referi la genul acela de pereți? Da, da, știu la ce te referi, dar știi că fiecare dintre noi își ridică la un moment dat niște ziduri. Scopul lor e să ne protejeze, să ne dea siguranță, liniște, să ne facă să ne simțim bine. Nu și pentru tine? Te sufocă pereții? Te simți închisă și singură între ei? Si de aceea fugi de acasă? Nu insist, bănuiesc că le știi tu pe ale tale.
Si totuși, de ce mă urmărești pe mine de atâta timp? Iti place de mine? Merci, cred. Dar atunci, de ce păstrezi distanța? Mda, ai dreptate, nu pot să spun că ești chiar genul meu. Probabil că nu am fi chiar bffs. Dar chiar și așa, văd că și acum continui să te ferești de mine. De ce? Iți e teamă? De mine? Waw, nu mi-am dat seama că sunt așa de fioroasă. Si atunci? In ce sens îți e teamă? Că te voi respinge? Hm…ok…că nu te voi iubi?…Fără supărare, dar de ce te-aș iubi in the first place? Nici nu te cunosc. Si, între noi fie vorba, nici nu țin neaparat. Jeez, nu plânge. Nu e nimic personal, doar că am destui prieteni, și nu caut alții noi. Da, da, am înțeles că tu mă cunoști pe mine de mult. Dar eu pe tine, nu. Serios? Ai fost de mult aici? Si eu de ce nu te-am văzut? Nu am vrut să te văd? Probabil că te-oi fi ignorat, da. Imi pare rău, nu am făcut-o cu intenție. Cred. Tu crezi că da? De ce? Că îmi place mai mult de cealaltă? Care cealaltă? Evident că îmi place de ea. Tuturor le place de ea. Nu are cum să nu le placă. E super veselă și optimistă. E puternică și luptătoare. E ambițioasă și creativă. In plus, e generoasă și săritoare. Mereu pusă pe făcut planuri și acceptat provocări. Cum să nu o placi?
Tu ești slabă și plângăcioasă, și ai o tristețe în privire care mă dezarmează și mă deprimă maxim. Așa ca da, oricât de dur ar suna, nu imi place de tine. Asta crezi tu? Că de fapt, eu mă feresc de tine? Nu aș zice. Uite, eu am inițiat dialogul ăsta, deci, clar nu fug de tine. De ce nu am făcut-o mai devreme? Nu știu…că nu am avut timp. Le am și eu pe ale mele, să știi. Ok, poate că nici chef nu am avut, ca mi-aș fi găsit timp. Da, nu fug de tine. Doar că nu îmi place compania ta. Așa că încerc să evit locurile în care ești și tu. Doar că e foarte greu. Ești peste tot. Imi piere tot cheful când te văd. Incearcă și tu să te bucuri de viață. De soare. De libertate. De prieteni. Eh, da, cum să nu ai prieteni? Toata lumea are măcar un prieten. Mă ai pe mine? Serios? Tu mă consideri prietena ta? Waw, cum să fiu prietena ta dacă este prima dată când vorbim? Nu mai tot insista cu faza asta că te cunosc dar nu vreau să te accept. Nu te cunosc. Doar te văd în preajma mea de ceva timp. Te simt chiar și când nu te văd. Imi dai o stare super proastă. Nu, nu sunt prietena ta. Nu te plac și nu te vreau în viața mea. Nu plânge!! Doamne, tu plângi la comandă? Așa lași să pară. Imi pare sincer rău că te rănesc, nu vreau să fac asta. E clar că și eu îți fac ție rău, așa cum și tu îmi faci mie. Așa că propun să ne luăm la revedere acum și să își vadă fiecare de viața ei, ce zici? Cum adică nu se poate? Evident că se poate. Zicem good bye și pleacă fiecare pe drumul ei. Așa crezi tu? Că avem același drum și trebuie să găsim o soluție să îl parcurgem împreună? Nu înțeleg. Nu ziceai tu mai devreme ca îți e teamă de mine? Si că de aceea te-ai ferit de mine? Acum vrei să plecam la drum împreună? Nu prea are sens. Nu am face o pereche prea reușită. Eu nu te plac, ție îți e teamă de mine. Lose, lose. Trebuie să ajungem la un compromis? Am nevoie de tine, așa cum și tu ai nevoie de mine? Hm, no offense, am trăit 36 de ani fără tine și mi-a fost extraordinar de bine. De cand ai apărut tu, în ultimul an, simt că nu îmi mai găsesc direcția. Așa că pentru mine ecuația e simplă. Scap de tine și îmi văd de drum în continuare. Cum adică nu mai pot scapa de tine?? Da, știu, te văd, te simt, știu că esti în viața mea. Dar așa cum ai apărut, așa trebuie să și dispari. Pentru că trebuie! Pentru că așa spun eu! Pentru că așa vreau eu! Nu mă interesează unde te duci. Du-te de unde ai venit. Treaba ta că acolo sunt ziduri și nu mai vrei să stai închisă. Fă ce vrei, du-te unde vrei, dar pleacă!
Iar plângi! De asta îți era teamă de mine. Că te voi respinge. Că te voi alunga. Că nu te voi primi în viața mea. De aceea stai în umbra mea de atâtea luni, fără să spui nimic, ca o stafie. Slabă. Tristă. Speriată. Tăcută. Stiai că dacă te voi vedea, dacă voi vorbi cu tine, te voi disprețui. Si eu am știut asta. De asta te-am evitat atâta timp. Stiam că nu aș rezista unei confruntări cu tine. Stiam că mă va umple de furie și de nervi și am evitat-o cât de mult am putut. Da, am fugit si eu de tine. Urăsc să te văd in halul aceasta. Si mai ales, să știu că este din vina mea. Imi pare tare rău! Iartă-mă! Chiar nu vreau să te simți singură și nedorită. Da, știu că îți e teribil de greu. Stiu că ai multe pe suflet. Dar este în regulă. Sunt aici. Nu mai fug. Nu plec. Si nici tu nu pleci. Ai dreptate, trebuie să găsim o soluție să mergem împreună pe drumul nostru. Dar va trebui să ai rabdare cu mine. Multă. Stii că sunt impulsivă și încăpățânată și vor fi momente, multe probabil, când mă vei enerva tare. Si o sa mă port aiurea. Dar nu înseamnă că nu te accept. Sau că nu te doresc. Sau că te alung. Inseamnă doar că fac eforturi să mă obișnuiesc cu prezența ta în viața mea. Să te accept ca parte din ea. Ca parte din mine. Să îmi dau seama care este rolul tău în filmul meu. Trebuie să ajungem la un echilibru. Dar te rog, nu mai plânge. Nu îți mai fie teamă de mine. Nu mă mai supăr pe tine că ești fraieră. Iti promit. Bine, ai putea să faci și tu niște eforturi să nu mai fi în halul ăsta de bleagă. Poți să înveți de la cealaltă. Si ea a trecut prin multe ca să ajungă aici. Si nu i-a fost deloc ușor. Incet, încet. Nu e grabă. Avem tot timpul din lume. Dar hai să facem un pact. Hai să nu mai fugim una de cealaltă.
Ma bucur ca ai inceput sa scrii din nou :). A trebuit sa citesc de 2 ori ca sa imi dau seama cu cine vorbesti. Foarte clever 🙂 Cu totii fugim de “EA”, dar cateodata ne lasam invaluiti. Tot de noi depinde sa o lasam in urma. Stii cum zicea cineva, In viata totul e temporar, nimic nu e permanent. Raul nu va dura vesnic. Si, dupa cum zice Adriana noastra “Smile! Inhaaaale, lots of love in, exhaaaale, lots of love out” Feel better now? 🙂