Doar o treime.
Dacă mai aveam vreun dubiu, acum mi s-a confirmat (din nou): până nu mă chinui eu puțin, nu mă simt întreagă. Doar că de data asta nu mă gândeam că va fi atât de greu. Am vazut 50km și am zis că e plimbare în parc pentru gazela din mine. Dar gazela a omis un mic detaliu legat de cei 3400m elevație. Si noroiul. Oh, da, noroiul până la glezne. Si vântul. Nenorocitul de vânt portughez care oricum îmi vâjâie de 6 luni în urechea stângă. Era păcat să nu ajungă și în dreapta. Si urcări. Multe. Abrupte. Sute. Mii de trepte urcate. Si le-am simțit pe fiecare în parte. Cu fiecare părticică a corpului. Si am înjurat de toți sfinții. Si de câteva organe. Si am alergat în continuare. Si am urlat cât m-au ținut plămânii. Si am alergat în continuare. Si am căzut în noroi. Si am stat singură acolo și m-am întrebat (ca și voi, pun pariu): de ce? Pentru ce? Si am așteptat câteva secunde un răspuns. Sau pe cineva care să vină sa mă scoată din noroi. Dar nu au venit. Nici răspunsul, nici salvarea. Doar liniște. Si noroi. Pe jos mult noroi. Dar sus verde. Mult verde. Si păsări super gălăgioase. Si soare blând și zâmbareț. Si cer albastru cu nori fotogenici. Si liniște. Si frumos. Mult frumos. Așa că am zâmbit. Si m-am ridicat singură. Si m-am șters de noroi. Si am alergat în continuare. Si bine am făcut. Mă așteptau eclere în 10km. Multe. Si bune. Si apoi alte urcări. Abrupte și groaznice. Până am simțit că nu mai pot. Si chiar nu mai puteam. Ultimii 4km. Un infinit de pași rămași de alergat. Dar nu mă pot îneca la mal…ar fi culmea. Nu aș fi eu. Păi și tot chinul ăsta de până acum? Hai, când nu mai poți, mai poți un pic. Iar urcare. Iar coborâre. Garmin-ul arată ETA 17.23. Trec finish-ul la 17.09. Mereu mi-a plăcut să ma iau la întrecere cu estimările.
49km.~3400m. 9h si un minut. Tare mândră sunt de minutul acela. Minutul meu în noroi care m-a făcut sa iubesc mai tare cursa aceasta. Teribil de grea, dar alergată în cel mai frumos loc de pe pământ. Cu cel mai mult verde din lume. Si cele mai gălăgioase păsări. Si cel mai blând soare. Si cel mai puternic vânt. Si copacii care păstrează cel mai bine secretele.
Si da. Intr-un final, mi-am găsit răspunsul. Si salvarea.
Bravoooo!!!!!